Și a fost Isus copil...
Și a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Și-n ființa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Și a fost Isus copil,
ca să aibă toți copiii
Tată-n cer.
Și a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe față macii.
Cel mai trist dintre copii.
Și a fost Isus sărac,
ca să aibă toți săracii
bogății.
Și a fost Isus flămând.
Și plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrourați.
Și a fost Isus flămând,
ca să fie toți flămânzii
săturați.
Și a fost Isus un miel...
ce-l pândeau pe-afară leii
și din culmile Iudeii
și-n pustiul arzător .
Și a fost Isus un miel,
ca să aibă-n El toți mieii
un Păstor.
Și a fost un rob Isus...
sus, slujind Împărăția,
jos, la Iosif și Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca să-avea și noi robia
și-nfierea lui Isus...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre oi
- poezii despre copilărie
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
- poezii despre plâns
- poezii despre ger
- poezii despre creștinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.