Pe un drum bătut de ploi

Pe-un drum bătut de soare şi de vânturi şi de ploi,
Azi m-aş duce chiar pe jos, să-mi iau anii înapoi
De-o parte şi de alta, înflor pomi şi năsturei,
Cât-am ajuns cu privirea, m-am ascuns de dor în ei.

Venea încet un bătrânel, sprijinindu-se-n ciomag
Şi-aş fi vrut să-i spun de mine şi de codrul meu de fag,
S-a uitat aşa îndelung, când râzând i-am dat bineţe
Însă nu m-a cunoscut! Vinovată, bătrâneţe!

Ori sunt eu că-i vreme multă, de când n-am călcat prin sat,
Sau de-atâtea gânduri mii, chipul meu o fi schimbat
Şi l-am întrebat sfioasă: Nu-ţi mai aminteşti, bădie?
Eu sunt fata ce-ţi cerea, struguri aromaţi din vie?

S-a uitat la mine atent şi m-a mângâiat pe frunte,
Doamne! Ce trecură anii! -s vederile mărunte
După vorbă, eşti de-a noastră, dar purtarea ta-i străină,
Locul unde-ai fi trăit are partea lui de vină!

Pe la noi nimic nu-i nou! Noi bătrânii ne-am tot dus,
Câte unul, câte doi timpul nostru-i spre apus
Drumurile-s ca o dată, când pe ele săreau prunci,
Numai haina bătrâneţii nu-i tocmeală s-o arunci!

Şi-am vărsat aşa-n tăcere, boabe calde şi sărate
Pe-un drum ce-mi ştie mie, dorurile adunate,
Pe aceleaşi urme sfinte, de ţărani şi car cu boi
Eu mai caut tinereţea, aş aduce-o înapoi!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!