Păcatul lui Moise
Bătrânul Moise, când s-ajungă ținta
Desăvârșirii, brusc s-a poticnit,
Căci chiar lângă odihna așteptată,
Prin nerăbdare, a păcătuit.
El trebuia doar să vorbească stâncii,
Ca stânca să dea apă pe pământ,
Dar nu s-a mulțumit doar să vorbească,
Ci a lovit și-așa a fost înfrânt.
Și dacă Moise, biruit odată,
N-a mai intrat de viu în Canaan,
Cum vom intra, noi, vii în cerul slavei,
Când ne zborșim de-atâtea ori pe an?
.......
Profetul Moise a fost cel mai blând
Din toată lumea, ca Isus Cristos.
Dar într-o zi s-a pomenit lovind
În pieptul stâncii, iute mânios.
De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat
Să intre-n Țara Sfântă, din pustie,
Și nu fără de moarte l-a-nălțat
În paradisul Său, ca pe Ilie.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre țări
- poezii despre înfrângere
- poezii despre vorbire
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.