Spune-mi, Primăvară!

Spune-mi, Primăvară cochetă,
Unde ai ascuns harfele iernii îngheţate de ger?
În murmur de izvoare limpezi sub cer?
Că s-au zbătut în zadar să reziste în anotimp de revistă,
Doar glasul lor sticlos purtat de vânt
În ecouri trecute, vesele sau triste,
Îmi amintesc cea fost ieri, în tainice clipe,
Vise peste vise.

Iată, ici colo câte un pâlc de Brânduşe cu guler alb regesc,
Râd în albastru violet îngeresc,
Ghioceii golaşi, mândri nevoie mare,
Că sunt râvniţi de ziua mamelor şi la oraş,
Fac horă în cărare,
Căci Primăvara e în parcare.

Miresmele iernii încă mai inundă umed văzduhul,
Oamenii frumoşi sunt mult mai bogaţi cu duhul,
Primăvara e numai zâmbet în floare pe orice cărare,
De la munte până la mare, bucuria curge în valuri la vale,
În natură, printre oameni şi necuvântătoare,
Iarna cred că e plecată la mare.

Mii de ciripitoare gălăgioase, călătoare de după iernat,
Se întrec în concerte vii de invidiat, prin tufe golaşe,
Sfidând liniştea albă de altădat.
Curcubeele eşarfe divine, picuri de soare şi ploaie,
Fac paradă de neuitat
Amintind lumii pacea divină, necondiţionat.

Primăvară, miracol ceresc ne-ai fermecat
Cu parfumurile tale îmbătătoare,
Iarna elegant ai alungat-o din cale,
Precum norii raza de soare.
Primăvară snop de amprente,
Cu şi fără grai, la gleznă de rai,
Romaţă sub cerul nopţii înstelat,
Toţi te-am aşteptat, în mii de fregvenţe.

poezie de Valeria Mahok (23 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!