Mi-ai fost în vis

Mi-ai fost în vis atâta vreme,
Şi-atât am tânjit după tine
Făcând lumina-n zori a geme,
C-a nins, de sus, un timp suspine.

Mi-ntrai în sânge vis cu vis,
C-am ajuns noaptea să iubesc
Creând în minte un paradis
De întuneric, nelumesc...

Cu tine-mi trăiam visele
Dar toate-aveau iz de păcat,
Îmi stăpâneau simţurile
Şi trează fiind şi noaptea-n pat.

Şi sufletul mi-aş fi vândut,
Pentr-o dorinţă neîmplinită,
Mi-erai păcatul nefăcut,
Tăciune-aprins în gând, ispită.

Cu fiecare vis avut
În întuneric mă pierdeam,
Doar Luna mă privea tăcut,
Jelindu-mă pe lângă geam.

Cu ochii goi, neodihnită,
Priveam la ea cum se strecoară,
Fără să poată fi oprită,
Din vis vrând să mă tragă-afară.

Uram lumina şi-aş fi vrut
Să nu mai vină niciodată
În vălul nopţii cel tăcut
Să-mi ascund visul meu de fată.

Aş fi făcut-o mici fărâme
În pulbere să o prefac,
Cu tine-n vis să pot rămâne
Nu doar o noapte, ci un veac.

Dar din lumină coborât
În vis un înger mi-a intrat,
Cu glasul blând el mi-a vorbit
Şi inima mi-a luminat!

Am revenit aceeaşi Eu
Zâmbind suav ca altădată,
Un semn vei fi-n suflet mereu,
Dar azi, mă simt eliberată!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!