Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre jocuri
- poezii despre gură
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.