Îngerii
Eu înger, tu înger,
Îmi lipsește aripa dreaptă,
Ție îți arde brațul drept
Sub ramuri de rug.
Ești lan de grâne albastru,
Ești necunoscutul-amurg.
Îți lipsește aripa stângă -
Un albatros ce a decupat marea
Și și-a croit din ea fâșie
Ce te-a legat de inima mea.
Ești răsăritul sub care
Cerul a născut stelele și soarele
Lumina și visele...
Ne înălțăm altruiști
Către lumi nepermise.
Ne îmbrățișăm alb și negru,
Tumult și tăcere,
Transformându-ne în râuri de miere.
Ajungem, tăcuți, la linia ce face diferența
Între trecut și prezent
Devenim substanță nulă, un gol
Atât de necesar încât
Deosebirea ori asemănarea
Ar fi un sacrilegiu
Pentru care mulți au plătit cu viața și moartea deodată.
Și ninge, ninge cu aripi de îngeri,
Pe un cer sfârtecat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre aripi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre sacrilegiu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.