Curcubeul
Cerul s-a-ntristat deodată...
Vrăbii gureșe aleargă,
Pentru pui, s-adun hrană,
Rătăcind din creangă-n creangă
Dintr-o clipă-n alta parcă
Stă să plouă. E pustiu
Tot pământul... Numai vântul
-și poartă trenciul vinețiu
Trena frunzelor, cu ramuri
Își urzește, întristată
Existența și un fulger
Rătăcește-n lumea toată
Tunetul, din amorțeală
Ne trezește... E furtună...
Iat-o! Trece în vârtejuri
Și în jocu-i ne adună
Curcubeu, din vinețiul
Cer, ce s-a deschis în două
Și cu razele de soare
Să promiți o lume nouă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre curcubeu
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre tristețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre frunze
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.