Veșnicia din inimi
Nu sunt demnă eu, de-a fi ca voi...
Viața mi-e întinsă și uitată-
-n tina ce plutește între noi...
Oare voi putea să fiu iertată?
Tu ridică-ți brațul și-am să-l prind
Sufletul de-ți cere mântuire
În cetăți de îngeri te cuprind,
Leapădă-te de nelegiuere!
Toți plătim cu moartea într-o zi
Însă învierea nu-i departe,
Atunci spre Iehova vom pluti-
-n paradis și dincolo de noapte
Rupe legământul care-ți ține
Inima în lanț și sufletul
Cu Iehova veșnicia va fi bine
Dar de vrei cu el o ști doar tu
El știe să-ți limpezească gândul,
Sufletului tău să-i dea lumină,
Căci curând al lui va fi Pământul
Și cei de atunci fără de vină.
Veșnicia va rămâne-n inimi,
Teama și tristețea vor pieri
Nu or să mai fie-n lume patimi
Împreună, fericiți vom fi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre rai
- poezii despre plată
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.