Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

Se premiază imbecilitatea,
Repetitiv, multiplu şi constant
Şi se afirmă anormalitatea
Şi nulul, ca deplin şi incitant.

Dar... imbecilul, imbecil rămâne
Şi chiar mai imbecil decât a fost,
Iar caracterul naţiei române,
Oricât învaţă, moare tot mai prost.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!