M-ai chemat
M-ai chemat în taină, Doamne, m-ai suit la Tine
Singură treceam prin cerul care Te-ascundea,
Tremuram de suferința celor morți în mine,
Tremuram de deznădejdea că mă poți vedea.
Doamne, câtă înserare se zbătea în pleoape,
Câte rugăciuni pripite, vorbe fără rost,
M-ai chemat să vin în ceruri lângă mine-aproape
Tremurând de suferința celei care-am fost.
M-au purtat pe brațe, Doamne, jertfă legănată,
Stelele și heruvimii înaintea Ta,
Te priveam cu plâns de fluturi când am fost chemată
Tremurând de suferința că mă vei uita.
Jertfă ridicată, Doamne, m-ai cuprins plăpândă
Înălțându-mă în slava tainelor cerești
Ți-am simțit întâi tăcerea, mângâierea blândă
Și-am știut atuncea, Doamne, că Tu mă iubești...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.