Migratii
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
și atâtea doruri plâng,
în nopți tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de șuier de cocori,
mă frâng
și ne-ncetat
renasc și mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
și nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbușit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
și-atâtea doruri strâng,
nerăbdătoare.
poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gavril G. Gavris. [Vezi poezii despre sperieturi, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.