Leanca Mocifleanca
Fiind la buza digului,
Leanca Mociofleanca
n-a apucat să ia mare lucru.
Niscaiva țoale și cloța cu ouă,
că apa venea supărată,
supărată și învolburată,
de parcă i-ar fi făcut, ea ceva.
Îu, Mărine, Mărine!
Asta are ce are cu mine,
a jelit tot drumul
până la un neam de-al ei din Goicea Mică.
Aici, cum i s-a-mplinit sorocul,
cloța a și scos douăzeci de puișori galbeni,
de parcă erau din aur.
Ținea la ei ca la ochii din cap.
Deh! Erau întreaga ei avere,
mobilă și imobilă.
Dar cum un necaz,
nu vine niciodată singur,
a venit aviara.
Dintr-o dublă despăgubire,
casă și acareturi,
plus cloța cu puii de aur
și-a luat bicicletă.
Colindă acum zărghita...
câmpii rămași neinundați.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre ochi
- poezii despre galben
- poezii despre despăgubire
- poezii despre biciclete
- poezii despre avere
- poezii despre aur
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.