Dintr-o scoică aș putea reface infinitul
ușor desuet precum un poet care respiră cuvinte
în dorința de a pricepe genunea
atât de inutil
încât adunarea pare o socoteală de numere pare
prin doi plămâni obosiți de respirat
aproape negri de gânduri
nu am nevoie de fumuri dătătoare de iluzii
singurul meu drog este infuzia de flori de câmp
și uneori amorul cu mine însumi
între două inutile zile
îmi învelesc singurătatea cu vise
când despre noi
când despre lumile noastre fantastice
care se împletesc ciudat de perfect
fără să ne-ntrebe dacă putem să le povestim vreodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre numere
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.