Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?
- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.
- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.
- Eu sunt glasul care strigă
În pustie neîncetat
Netezi-ți-I voi cărarea
Pentru cel adevărat.
Cel ce vine după mine
Este înaintea mea
Să-I dezleg încălțămintea
Nu sunt vrednic, n-oi putea.
Eu botez spre pocăință
Cu apă, cum sunt trimis
Dar botezul Lui e altul
Cu Duh Sfânt, așa e scris.
Cine-n apă se botează
Nu se spală de păcat
Ci el dă o mărturie
Doar că viața a schimbat.
Cu Duh Sfânt și foc botează
Domnul cel adevărat
Și el are și puterea
Ca să curețe păcat.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre botez
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre Biblie
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.