Un poem despre miracole

De ce oare înregistrările nu se şterg
în clipa-n care cântăreţul moare?
Oh, ştiu că există nişte explicaţii,
însă ele nu mă conving.
Continui să mă mir
când aud mortul cântând.
Privitor la orchestră,
mă aştept ca instrumentele
să tacă, unul câte unul,
pe măsură ce muzicienii sucombă
datorită cancerului sau bolilor de inimă.
Aşa că mai către sfârşit
pun un disc
pe care scrie Amurgul Zeilor
şi tot ce se aude
este sunetul făcut de un bătrân bolnav
care hârşăie cu un arcuş strâmb
de-a curmezişul unei viori dezacordate.

poezie de Alden Nowlan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!