A 13-a primăvară
... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.
Și totuși în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineața
atât de aproape de tine.
poezie de Eli Gîlcescu (16 martie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre dimineață
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.