Erotica (VII)
Ești culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
pășești prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeții-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...
Ești culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
și, de-acolo, regină,
plutești peste supuși,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
și ne faci viața plină,
o lume de seduși...
Ești culmea, măi femeie,
cum ne ții pe la uși...
poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Conceatu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre seducție
- poezii despre palate
- poezii despre monarhie
- poezii despre fluvii
- poezii despre femei
- poezii despre erotism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.