Colind la poarta cerului
Ning amintiri pășind azi printre cruci,
Of Doamne, dealu-i plin și încă tu mai chemi
Se înnegriră crucile de lemn
De-atâtea lacrimi ochii mi-i usuci.
Umplui trăistuța azi cu nuci si mere
Și cozonac am pus că știu că lor le place,
Și-n lumea asta de nespusă pace
Am să le cânt încet colindele acele
Ce-n vremi trecute cu drag mă învățară
Cei ce aici își dorm azi somnul dulce
Drept pază au alături sfânta cruce
Demult nu le mai pasă de gerul de afară;
Cum dor mi-e să-i revăd aceasta fie-mi plata
Pentru al meu colind deschide-n ceruri poarta.
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Tamaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre somn
- poezii despre ger
- poezii despre Crăciun
- poezii despre sfinți
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.