Furtuna
Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce își făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.
Ea îl vedea albastru, poate verde,
Și îi părea ales și de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.
Atât era: ispită și-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher și gând al nimănui.
Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Și destrămând făptura ei cioplită.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tornade
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
- poezii despre nebunie
- poezii despre gânduri
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.