Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Iar mai târziu L-am întâlnit,
De cuie şi de spini rănit,
Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!

Dar lumea-mi spuse să nu viu,
Că viaţa Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu...
Si Te-am lăsat afară!

Iar astăzi, singur mă-nfior
De-a mele fapte rele, Isuse,
şi Te-aştept cu dor
În noaptea vieţii mele!

Mai vino iar, Isuse blând,
Mai bate iar o dată!
Te-aştept cu sufletul plângând...
Şi uşa-i descuiată!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!