Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
Oare ce gândește fata?
Coapsa cine-i încălzește?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebunește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre degete
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.