Drumul către Kerity
Îți amintești cei doi bătrâni pe lângă care-am trecut
pe drumul către Kerity,
cu rucsăceii lor așezați pe pavelele ude ale trotuarului,
privindu-ne cu ochi obosiți și lipsiți de lumină
prin ploaia care curgea nemiloasă, pentru ca apoi
să scruteze stâncile și linia albă a mareei?
Stafii înfrigurate care-au fost odată copii,
soț și soție, tată și mamă,
uitându-se la noi cu ochi goi și-împietriți;
ai văzut vreodată ceva mai înghețat
sau mai bătrân.
Dar noi, îmbrățișați,
nu am simțit frigul.
poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Charlotte Mary Mew. [Vezi și următoarele:
- poezii despre căsătorie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre tată
- poezii despre stânci
- poezii despre soție
- poezii despre soț
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.