Flacăra divină
Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi și strălucim
Lumina se oprește să mă vadă
Suntem pe pajiști atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Și apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieții
Îngerii văd armata și câștigă un marș fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Și voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiș
Și voi zbura cu fiecare parte din mine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre sensul vieții
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre metafore
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.