Vulcani de nestins se năruiau
Hei, hei, hei sunt aici lângă tine
Mă ridici prin tine
Mă strigi, eu răspund
Și mă cuprinzi
Te strig din stacojii timpuri
Când inimile erau aprinse
Vulcani de nestins se năruiau
Ridică-mă din tainice emisfere
Pot fi a ta iubire pură
Ce te aprinde uneori ca o scânteie
Vrei să-mi vezi orizontul?
Eu te-am condus spre ochiul viziunii
Te las pe tine să-l explorezi mereu.
Tu ești al meu, din fragedă pruncie
Eu sunt a ta, mireasmă uneori.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulcani, poezii despre viziune, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.