Steaua mea

Am pus lacăt pe o stea şi-am făcut-o puşculiţă,
s-adun tot ce-aveam de preţ, de când eram şcolăriţă:

-puritate şi candoare, vise vii şi mari speranţe,
tot ce am iubit cândva- lullaby* şi dragi romanţe;

-gânduri bune şi senine şi priviri mângâietoare,
Făt Frumos şi Cosânzeana, ce-aduceau în suflet soare;

-miez de nucă, pus în miere de alintul mamei dragi,
poveţe de la bunici cu arome dulci de fragi;

-frăgezime de brânduşe, primăveri cu prospeţime,
pârâiaşe murmurându-şi dorul de Sfânta Treime;

-bob de rouă ce-oglindea buburuze şi brotaci,
spic de aur adorând albăstrele printre maci;

-îngânări de curcubeie, după ploi de primăvară,
şi dulceaţă de sărut, gustată întâia oară;

-lumini de la licurici strălucind de dorul Lunii,
care mă-nvăţau de zor, să n-apuc drumul minciunii;

-visul nopţilor de vară, prelungit până în zori,
amintiri înmiresmate cu parfum trimis de flori;

-nebunie şi-ameţeală dintr-o dragoste curată
şi emoţia-ntâlnirii, fără vină, fără pată...;

-fulgi de nea, topiţi de gene iubind Omul de Zăpadă,
şi basme la gura sobei ce se grăbea să le ardă.

Rătăcindu-mă prin viaţă, nu am vrut să mai culeg
minuni pentru puşculiţă... Oricum, n-aveam ce s-aleg!

Ce să pun în ea?! Durere, şi coşmaruri, şi necaz,
lacrimi crude, când muşcau, nesătule, din obraz?!

Am uitat de steaua mea, dar găsind aseară cheia,
te-am trimis să o deschizi, să îţi iei din ea Femeia
ce plecase să se-ascundă printre comori din trecut...
M-ai îmbrăţişat, spunându-mi: "-Vino, fă-ţi din mine scut!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!