Te-am întâlnit
Sunt ceia ce sunt!
Sunt un grăunte în deșertul de oameni, slutiți de propriile nevoi.
Goi! Atat de goi, încât le pot vedea sufletul ofilit de setea anilor grei.
Permis de noi, de voi, de mine!
Azi mi-am promis, ba nu, de mâine!
Așa îmi zic mereu, eu nu mai plâng pentru nimeni.
Dar nimeni nu ești tu!
Tu mi-ești miracolul însângerat din ochii mei seci.
Plini de întuneric, plini de mine, m-am otrăvit în tristețe!
Norocul mi-a acordat o undiță beteagă, și te-am întâlnit!
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandra Budecan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.