Fără de preget, chiar de știm priveliștea iubirii
Fără de preget, chiar de știm priveliștea iubirii,
Și țintirimul cel mărunt cu nume care plâng,
Și groaznicul abis a-toate mut în care alții
Sfârșesc: fără de preget mergem amândoi
Afară spre copaci bătrâni; fără de preget
Întârziem, loc printre fiori aflând, în fața cerului.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre copaci, poezii despre bătrânețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.