Tânguire
Cui vrei să te tângui, inimă? Tot mai mult ocolești
întâlnirea cu oamenii, care-ți par
de neînțeles. Cu atât mai zadarnic, poate,
cu cât drumul te duce înspre viitor,
spre pierdutul tău viitor.
Cândva te plângeai? Ce-a fost? O boabă necoaptă
căzută de pe creanga bucuriei.
Azi însă pomul se frânge,
se frânge-n furtună întârziatul meu
pom al bucuriei.
Tu, cel mai frumos, în priveliștea mea
nevăzută, tu care m-ai și adus în preajma
nevăzuților îngeri.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crengi
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.