Sonetul II
Și-aproape-o fată-a fost și s-a iscat
din fericirea unică a lirei,
senin luci prin vălul primăverii
și în urechea mea își făcu pat.
Dormea în mine. Totul somn era.
Copacii ce-am admirat vreodată,
cerul palpabil, lunca mângâiată
i-orice uimire ce a fost a mea.
Dormea dar lumea. Cum a fost creată
de tine, zeu ce cânți, de nu dorea
să fie trează? Se iscă, dormi.
Și unde-i moartea-i? Oare vei găsi
acest motiv, cât cântul va dura?
Din mine unde cade ea?... Aproape-o fată
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre urechi
- poezii despre primăvară
- poezii despre muzică
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre copaci
- poezii despre admirație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.