Frântura
rugăciunea pe marginile zimțate
ale carcasei
se scutură treptat,
odată cu plecarea frunzelor
și căderea păsărilor necălătoritoare.
peste gutuia strâmbă, pectina
s-a brumărat cu puf...
amăgitorul amurg amorțește
o ultimă privire.
în căldura subpământului
se-ncropesc culcușuri primordiale,
menite de alb să ne ferească.
lăsăm pe mâine somnul cu vise.
poezie de Monica Dascal
Adăugat de Andra Iosifan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre gutui
- poezii despre frunze
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.