Dintr-o copilărie
Amurg tezaur în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Și mama când ușor intra, ca-n vis,
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simțea cum de odaie-a fost trădată
și-și săruta copilul: Ești aici?...
Apoi priveau speriați înspre clavir,
căci ea cânta un lied câteodată
care-n copil adânc se oglindea.
Sta amuțit. Ochi mari își rătăcea
pe mâna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele,
pe clapele albe trecea.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre visare
- poezii despre trădare
- poezii despre trecut
- poezii despre tezaur
- poezii despre sărut
- poezii despre sperieturi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.