Visările, coloane ni-s, sculptate
Visările, coloane ni-s, sculptate
în marmură, ce-n templu le-așezăm.
Cu-a noastre vechi cununi le luminăm,
cu dorul nostru le-ncălzim pe toate.
Cuvintele ni-s busturi de-aur, care
cu noi în timpul vieții le purtăm
iar zeii vii ai noștri-i perindăm
pe alte țărmuri, pline de răcoare.
Voinici, sau odihniți, mereu ne pare
că suntem istoviți de timpuriu;
dar umbre-avem în noi, strălucitoare,
ce veșnicele gesturi le descriu.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre odihnă
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.