Viziuni și... viziuni
Vai, câte spații goale prevăd la orizont
viziuni și cuiburi pentru păsări și vulpi,
și câte scări întru căderile spre Cer,
s-ajungi la Dumnezeu, să te disculpi...
Și câte viziuni ți se dezvăluie-n cădere,
căci spațiul dintre visuri nu este limitat,
Doamne, ne lipsește, nevolnic, Infinitul,
suntem lipiți cu fruntea de câte ni s-au dat.
Ne trebuie o vreme, să definim zădărnicia,
în echivocul dulce și amar al limitei vieții,
vai, cîte spații goale prevăd la orizont
și câte scări înfipte în roua dimineții!
În vastitatea și curgerea sfâșietoare a vremii,
născuți dintr-o țărână, ne îngropăm în alta,
gustăm din vid dodoloațe felii de zădărnicie
și ne sculptăm pe creier muririle cu dalta...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre limite
- poezii despre viziune
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sculptură
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.