Punțile iubirii
se scurgeau tăcerile amorțite
în faldurile unui timp ireal
era frig și era iarnă
eu mângâiam gândul rămas
căutam o lumină în timp șovăind
mă ascundeam la umbră
curgea căldura iarăși pe umerii goi
deschideam o poartă, găseam trupul tău
mă înveșmântam în tine, topindu-mă la sânul tău
strângând în brațe trupul, ca cel mai scump odor
m-am strecurat în vise, în fuga de păcat
prin rădăcini urcai în mine, în țipătul dintâi
dormeai în prispa casei
ce dulce'i mângâierea, a ultimului alint
și printre gratiile nopții
te-am sărutat plângând
bătea și vântul iar și iară
creșteau stele în cer
pășeam către soare răsare
pe punți de iubire, ilogici și goi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.