Palisadă

Cugetam nostalgic
Cu privirea la deal spre apus
Mai acolo era cândva palisadă
O palisadă cu nume de dor
Scut pentru vremuri străvechi
Poate că acolo au trăit daci
Sigur acolo au coexistat strămoşi
Acum palisada nu mai e
Ce a rămas din ea se zbate ruină
Persistă acolo o energie stranie
Imensă şi enigmatică energie
În locul ei se cuvine
Se cuvine să compunem
Şi să recităm poeme
Şi imnuri de slavă
Să înălţăm ode intrinseci
Din care vom face palisadă
De dragul palisadei vechi
De dorul palisadei apuse
Ecoul ei ar merita cu prisosinţă
O prezumţie de nevinovăţie.

poezie de David Boia (26 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!