De primăvară

M-am tratat mai ieri, de fiere,
cu o lingură de miere
făcută de albinuţe
din cinci flori de părăluţe.
Fără doctori, fără bani,
am mai câştigat mulţi ani.
Chiar nimic nu mă mai doare
şi-acum mă răsfăţ în soare.
..................................................................

Aştept dulcea primăvară, să îmi murmure de viaţă,
stele proaspete să nască, să le-nfeşe-n dimineaţă,
inima lumii-nverzite să îşi strige nemurirea
odihnită-n albul iernii, isprăvindu-şi adormirea.

Fără lacrime amare, un izvor susură-n munte
şi, ghiduş, cu duioşie, mângâie stânca pe frunte.
Două flori de colţ, pereche, ce privesc la nori hoinari,
stau de vorbă liniştite, cochetând cu doi bondari.

Căprioara, cu ochi umezi, mulţumeşte ierbii crude,
un cocoş cucurigeşte, însă nimeni nu-l aude.
E singur în vârf de munte, c-a zburat mult prea departe
şi o genune adâncă de găinuşe-l desparte.

Brazii-mbrăţişează vântul care bate ca nebunul!
Pui de vânt ce strigă tare că e rudă cu taifunul.
Numai ploaia-l potoleşte şi-l adoarme cu poveşti:
"Stai blând copilaşul mamii, că dacă strigi, răguşeşti!".

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!