Culori
Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
și, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.
Nu știu de ce simt
că trăiesc un timp
străin și încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...
Culorile mă atrag, viclene,
și tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în șoapte,
în abecedare ale uitării...
Mă pierd în definiții
și în dicționare,
mă traduc pe ascuns
în fiecare pas pe care-l fac
spre tine
și te descopăr:
subtil,
tainic,
superior.
Culorile se ascund printre
cuvintele mele
și mă redau luminii;
aștept înserarea și anotimpul
nemuririi!
poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre culori
- poezii despre uitare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- poezii despre traducere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.