Suntem creația umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!
Cum ai putea tu să renunți acum?
Când te cunoaște-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenți
La o-ntâlnire mult prea vagă.
Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toți din jur sunt doar niște spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!
De ce să renunți tocmai acum?
Când lumea-ți stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent și viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creația umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre superlative
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.