Sărutul tău este întâiul vers

Sărutul tău este întâiul vers
Pe care, fără interes mi l-ai pus pe buzele uscate
De doruri multe şi iubiri deşarte.
Şi o iubire ce-i nemuritoare, ne-a unit în soartă.

"Povara" vie, într-o lume moartă, ce a uitat să risipească viaţă
"Hrană morţilor nu vom fi",
Ci doar acele lacăte închise-n propriile lanţuri
Tu-mi spui, aşa frumos:
-"Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi,
- Şi nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punţi,
- Într-o iubire mare, colosală!"

Şi cum să cred eu că el n-a fost decât un vânt de toamnă?
Ce mi-a promis un vis în serile de iarnă?
Şi mi-a promis atâtea case-n ceruri,
Atâtea flori în mâini
Şi stele în coroana ce se-aşterne în părul meu,
deschis ca o magnolie.

Cum aş putea să te cert, întâiul poet, al sufletului meu trist?
Din contră îţi şoptesc ca prin vis: "Te iubesc!"
Te primesc cu stele, cu vise, cu ale tale gesturi fine
În lumea fără de temei a unui vers rostit în grabă...
Dar trăit cu multă dragoste de artă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!