Aşteptare

Vorbesc cu timpul...
Ce imagine încărcată de zâmbet,
o lungă poveste uitată
pe cărări
de mult călcate, de viaţă
în urmă lăsate... din păcate.
Misterul trecutului,
fantasmă rămasă
în noapte, îmi aduce aminte
păcatul... frumoasa mea şoaptă.
Uitată sub soare,
soarta,
plăcută la primă vedere,
ţi-a deschis poarta.
Căzută... te aşteaptă-n tăcere.
Învăluit în mister,
de noapte nedormită
mai aşteapt... stingher
s-o umpli, cu şoapte-păcate.
Şi, în amară plutire
de clipe ce curg abile
aştept...
covor de petale,
să-ţi sfârşeşti
zborul.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!