Cuvintele oglindă
Pe chipul tău e-o liniște deplină,
Încât și râul stă să te admire,
Curgându-și apa în mișcarea lină
A undelor, în dulce șerpuire.
Ar vrea să-ți spună cât ești de frumoasă,
Din matca lui, ar vrea să se desprindă
Și, cu o voce caldă și duioasă,
Să-ți fie, din cuvinte, o oglindă.
Să te acopere cu apa-i clară
Și să îți spele grijile mărunte,
Iar la amiază, de-i caniculară,
Cununi de stropi să-ți cearnă peste frunte.
Tu îl privești, ai dragoste-n privire,
Iar liniștea-ți dispare într-o clipă
Atunci când simți, în suflet, o pornire
Ca mâna, într-a stropilor risipă,
Să ți-o oprești, în tandră mângâiere,
În scurgerea cuvintelor-cascadă,
Și să accepți iubirea în tăcere
A râului sedus de o naiadă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre seducție
- poezii despre mâini
- poezii despre mișcare
- poezii despre miezul zilei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.