Scaiul
Vai, cum s-au precipitat lucrurile!
Te-ai ținut după mine, o iarnă, scai,
De unde să fi știut păcatele mele,
Că minte n-aveai, dar te dădeai crai!
Și ce mai crai, un crai vestit de tobă...
Neștiutoare m-am lăsat sedusă ca o snoabă,
Cu glas mieros șopteai, că vei fi purtător de robă...
Din doamna mult visată sunt azi o biată roabă.
Vai, ce coșmar! o viață am peticit la lucruri,
Pesemne toate-s lăsate de la Dumnezeu!
Craiul de-altădată să n-aibă la pantofi nici tocuri
Eu... roba ce-am visat-o s-o peticesc mereu.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre seducție
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre miere
- poezii despre ignoranță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.