Gândul unui om curat

Eu voi muri aici, pe brazdă, sub castani,
Sub fulgerarea vie a fierului de plug,
La groapă să mă duceţi în car cu boi plăvani,
Cu loitrele de paltin, cu doliul prins în jug.

Nu vreau alai pe cale, în urma raclei mele,
Nu vreau sobor de preoţi, prohodul tânguind,
Ci vreau să am, deasupra, un cor de filomele
Şi vânt duios prin cetini, văzduhul tamâind.

Când nemilosul Chronos, trufaş, mă va înfrânge
Şi când hainul Hades în braţe mă va strânge,
Crângul să clocotească,-n suspine, a mă plânge,
Dumbrava să se-nece în lacrime de sânge.

Şi, numai tu, iubito, în ultimul meu ceas,
Să-nnozi iubirea-n lacrimi, de unde a rămas,
Să-mi dai pomană dorul când codrii înverzesc.
M-am năruit pe brazdă, pământul să-l hrănesc!

poezie de Costel Depărăţeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!