Revoltă
Mă simt, așa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat și sacadat...
Că se mai nasc speranțe e o stare
Că mor apoi în fașă-i constatat
Că în această viață nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!
Și ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbește?
Voi știți c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpânește!
Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Și chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n față-i mult prea prost...
Mă simt, așa, atinsă de o boală.
Trăiesc un timp ce parcă nu-i al meu
De nedreptate în mine se răscoală
Acea ființă ce-a tăcut mereu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre revoltă
- poezii despre prostie
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.