Vorbim de centenar și de unire
Vorbim de centenar și de unire,
Având încă ținuturi prin străini
Și bocete-mpietrite a nemurire
Pe fruntea cu eterice... lumini.
Mâna-i întinsă, căutând hotare,
Pădurile de fum ascund dureri,
Iar lacrimile... și-au săpat altare
Pe trupul ca o mare de tăceri.
Genunchii ard uitărilor păcatul
Și hărțile... născute din blestem,
Ce-au fulgerat și înroșit înaltul
Ruinelor... din care priveghem.
Vorbim de centenar și de unire,
Însă întregitorii-au fost... răpuși,
De trădători avizi de-mbogățire
Ce ne-au vândut istoria... la ruși.
Trecut-au anii... fără de socoată,
Vine un centenar cu-alte hotare,
Și îmi doresc a mai vedea odată,
O Românie liberă... și Mare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre unire
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.