Aromele iernii
Miroase a brad în cabană
e liniște, cald și plăcut,
iar vinul se-ncinge în cană
și fierbe cum n-aș fi crezut.
Împrăștie-n jur o aromă
ce-alungă mirosul de brad
spre colțuri cu umbre-fantomă
ce pâlpâie, cad și recad.
Cu trosnet, bușteanul din vatră
m-anunță că-i ultimul, și
afară-i un câine ce latră
de foame, de frig sau - mai știi?
O crede cabana o... șatră!
De vină, mirosul o fi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre câini, poezii despre vinovăție, poezii despre vin, poezii despre promisiuni, poezii despre iarnă sau poezii despre brazi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.