Aş minţi negând

Aş minţi negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Şi speranţe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.

A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.

Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veşnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineţi... de fum.

Să renunţ, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe mirişti
Şi-n această linişte, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exişti.

Aş minţi negând iubiri nebune,
Temenele-nspre uitări, nu fac,
Ştiu exact ce nu se poate spune
Şi de-aceea, am ales, să tac.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!