Voi muri...
Poate că voi muri iarna ca iernile ce se opresc în târguri
Țiganii de mătase mă vor îngropa în dansul lor
Și steaua călătoare, răstignindu-și razele se tot oprește
La geamuri depărtării albastre
Doar sufletul visează și restul e profan
O pată de lumină se scurge
În intuneric un duh de pace
Ochii tăi mă m-ai ating, când eu visez că ninge
Cu degete înstelate, copilul din mine gângurind cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre iarnă
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.