Sonetul gloriei
Primejdii, culmi abrupte, spini, orori,
Străbate dârz oricare îndrăzneț,
Că n-a ajuns vreodată un drumeț
La glorie, pe căi scăldate-n flori...
Prin secoli, câte-un rege hrăpăreț
A strâns fărâme de la luptători,
Dar nici omnipotenții dictatori
N-o pot lua cu bani, trișând la preț!
E gloria, prin vremuri schimbătoare
Mereu pe noi criterii acordată;
Prea multă, e-o licoare-mbătătoare...
Sau e o mândră fată, des curtată,
Care zâmbește, dar necruțătoare
Pe impostori i-alungă, dezgustată!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre pericole
- poezii despre mândrie
- poezii despre monarhie
- poezii despre flori
- poezii despre drumeție
- poezii despre dictatură
- poezii despre bani
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.